Puterea - acest fenomen misterios şi atât de obsedant! Cat timp va mai trebui să treacă pentru ca toţi oamenii să afle şi să înţeleagă că puterea nu este decât un simplu mijloc? (...) Care, pe cât este de ispititor, pe atât este de periculos, dacă nu ştii să te ţii la distanţă şi nu poţi să-l faci să rodească şi pentru ceilalţi. Cu aceste cuvinte de o admirabilă conciziune se deschide volumul intitulat Declinul sau apoteoza puterii. Virgil Măgureanu ridică în cartea sa câteva probleme ale actului de conducere şi relaţiile dintre putere şi celelalte zone ale vieţii sociale sau individuale. Principalele teme abordate sunt raporturile dintre putere şi personalitate, competenţă, forţă, terorism sau ocultism. Prioritatea lui este sa scrie depre deformările pe care le pot suporta psihic, mental şi comportamental cei care exercită puterea. Este vorba de aşa numitul fenomen de ameţeală a puterii.

Concentrat în numai 153 de pagini, accesibil în acest fel şi celui mai grabit cititor, studiul despre puterea politică şi alte zone ale existenţei sociale excelează prin supleţe stilistica, limpezimea de cristal a ideilor, savanta topire în text a unei impresionante bibliografii contemporane. Capitolul cel mai incitant este dedicat , în final, sistemului politic din Romania. Puterea noastră politică este în declin fiindcă există o disparitate prea mare între aşteptările publicului majoritar din România şi actele puterii. Exerciţiul puterii este unul dintre cele mai complexe. Conform aprecierilor lui Virgil Măgureanu , în România, s-a creat aparenţa că preluăm din mers şi putem construi sistemul politic fără un efort deosebit. Din păcate, pe lângă cultura politică necesară, mai este nevoie şi de multă bună-credinţă şi de o înaltă inteligenţă ca să poţi deprinde cu adevărat şi eficace exerciţiul puterii. Poate că aici găsim şi un răspuns la spinoasa problemă a tranziţiei, care, uneori, pare fără sfârşit pentru că noi nu am învăţat suficient exerciţiul puterii şi de aceea nu putem să dăm răspunsuri satisfăcătoare la dificultăţile pe care viaţa socială le pune. Până în prezent, este nesatisfăcător nivelul până la care cei care au avut puterea după 1989, au deprins exerciţiul acesteia.

Sistemul poltic românesc este vazut în evoluţia sa istorică: Dacă am vrea să fim maliţioşi , scrie autorul, am putea să conchidem că sistemul politic românesc a evoluat de la democraţia mimată (interbelică) la democraţia simulată (comunistă) şi apoi la democraţia originală (de după 1989). O asemenea caricaturizare nu ar folosi însă la nimic. (...) În anii care au urmat prabuşirii comunismului, sistemul politic româanesc se înscrie în standardele democraţiei liberale. Deşi afirmaţia, în esenţa ei ar putea totuşi să apară unora exagerată, Virgil Măgureanu nu are nici o ezitare, continuându-şi, în mod convingator, analiza: Cel mai mare risc îl constituie diferenţa tot mai accentuată între săraci şi bogaţi şi ponderea sărăciei în rândurile populaţiei. (...)

Corupţia , generalizarea şi expansiunea acesteia, în principalele instituţii ale statului constituie un ris foarte mare. Observând că sistemul prezintă caracteristici atipice în raport cu standardele pe care le revendică(standardele europene ), autorul dezvăluie discontinuităţi şi contradicţii frecvente pe axa partid-doctrină-program-interese-baza socială, ceea ce trimite la concluzia că avem de-a face mai degraba cu grupuri de interese decât cu partide politice.
Mulţi oportunişti si-au asumat simultan, dintr-un amatorism aproape de inconştienţă, mai multe dintre rolurile de antreprenori, funcţionari publici, politicieni, manageri. De aceea, un FSN lipsit de program politic a devenit cu uşurintă o matcă primitoare şi cuprinzatoare pentru toate aluviunile pline de paraziţi şi viruşi care aveau să provoace boli necruţătoare unei tranzţtii şi aşa sovăielnice şi cu prea multe efecte perverse. Actuala campanie anticoruptie, care are în centru mai degrabă plevuşca , urmăreşte şi spălarea marilor hoţii şi şarlatanii ale tranziţiei şi trecerea lor în sfera onorabilităţii: În linii mari, perioada de acumulare a capitalului, prin mijloace ilegale, s-a incheiat. Ca urmare, clasa politică actuală şi noii capitalişti sunt solidar interesaţi de accentuarea legalităţii şi a ordinii. Ceea ce s-a dobândit trebuie, de aceasta dată, apărat cu mijloacele tradiţionale ale statului.

Autorul atrage atenţia asupra unui alt pericol major: În momentul actual, sistemul politic românesc este din nou dominat, la fel ca la debutul procesului democratic, de un singur partid şi din nou alternanţa la putere este pusă în discuţie.