J-Log

Habar nu stiu

bogdansilviauaic@yahoo.com (Silvia Bogdan) — Wed, 14 Mar 2007 17:40:02 +0200

Cei care doresc ca scuzele mele sa ramina ale lor la anu'si la multi ani, le pot solicita atit in varianta verbala cit si scrisa. Dupa un program numai dupa cheful meu stabilit, doritorii se vor prezenta la mine cu un formular tip pe care-l voi completa fara nici o retinere. Ca semn al autenticitatii sale, acesta va prezenta in coltul stinga jos, o mica flegma pe care o voi aplica cu stil, nu va faceti probleme. Va astept doar in timpul orelor de relatii cu ai-de-vor-scuze, nu de alta, dar daca nu va incadrati, va trebui sa va trimit dracului si ulterior sa solicitati completarea a doua formulare. Economie de hirtie si cuvinte frate, ce-i asta?

Imi cer public scuze fata de colegele care se strimba de fiecare data cind imi vad moaca. Refuz sa-mi acopar cosurile din frunte c-un strat de-nu conteaza-ce grosime de fond de ten, doar pentru a nu le strica lor fiecare dimineata. Si asta doar atunci cind dau buzna pestele ele la fumat, in baie, si-ncep cu dicutiile mele in calitate suprema de anti-modista/cosmeticiana/fitoasa bla bla. Iertati-ma ca am nimerit in acelasi an cu Mariile, Elenile si Cristinele Voastre, insa nu am nici o vina ca eu ma pot abtine din plins daca m-am murdarit de noroi pe tenisi ori ies din casa, si-nca vesele daca, din cind in cind, din nemasurata si diversa "Constelatia a Cosurilor", citeva gauri negre imi intuneca uneori fruntea.

Trecind la un nivel mai inalt cu vreo 2 etaje, imi cer scuze fata de toti bosorogii din bloc care se-asteapta salutati si-atunci cind fac acest lucru se prefac. Ca nu ma aud, ca nu ma vad si ca i-am injurat, asteptind repetitia salutului sau si mai rau, scuzele pentru asa-inchipuita insulta. Imi cer milioane de scuze pentru ca nu-mi repar greselile de mahala, ci mai rau, aproape de fiecare data am apucaturi de jurati ca vreau sa va imping pe scari ori sa va sc*ip intre ochii aia plini de reprosuri (si nu numai). Eu nu-s asa, insa proastele impresii ale voastre au efect de auto-sugestie asupra mea si ma transform putin cite putin intr-o "derbedeauca" pur-singe.

Sper-sa-nu Mama Soacra, crede-ma ca nu o fac de-al dracului si nu-ti las baiatul in pace. Am uitat ca astia se livreaza cu tot cu mama, insa pina trecem la fapte mai serioase precum "legatul" sper sa ne mai apari in raza noastra vizuala, auditiva sau telepatica. Iar daca in urmatoarea jumatate de an drumurile mele si-ale plodului tau se separa, promit ca in maxim doua zile de la divort o sa devenim cele mai bune prietene. Diferenta mare de virsta si gindirea ta globalo-destructiva nu ma sperie deloc.

Lista scuzelor ar fi prea lunga si nici de sinteze inteligente nu am chef asa ca am sa reduc totul la o mare scuza generala. Fata de blogul personal in care scap adesea prea multe cuvinte glodoase, fata de toti baietii din autobuze carora nu am chef sa le cedez locurile pe scaune, fata de toate vinzatoarele imbecile care ma servesc scirbite si-n loc de bacsis primesc de la mine doar citeva injuraturi mirite, fata de toti cei pe care-i tratez ca o cinica doar pentru ca m-au scuipat o data pe la spate si nu in ultimul rind, fata de fata mea pe care refuz s-o retusez atunci cind arata sictirita. Poate ca scuzele mele nu va intereseaza pe nici unul dintre voi, insa constiinta mea pastreaza o mica parte neatinsa de nesimtirea caracteristica lumii cu care iau contact zilnic. Asa ca va rog sa le acceptati si sa faceti ce vreti cu ele. Puteti sa le aruncati, puteti sa le dati la schimb pe tigari sau cercei de tabla, insa cel mai indicat ar fi sa le bagati la pastrare in frigider. Nu de alta, insa nu cred ca le voi mai gindi vreodata. Am auzit ca si constiinta e perisabila deci e foarte probabil ca in scurt timp sa nu mai aiba macar vreo celula simtita si atunci cind veti vrea sa va completez vreun formular tip, am sa il impaturesc neglijent si sa-l expediez catre Nicaieri.

Stii ce-ascunde fisul?

bogdansilviauaic@yahoo.com (Silvia Bogdan) — Sun, 19 Nov 2006 19:38:46 +0200

Fara nici o aparenta legatura cu ceea ce voi scrie mai jos, camila cu doua cocoase sa ma fac daca urmatoarele citeva propozitii nu sunt decit o simpla introducere.

Urasc oamenii imbracati in fis ce merg in spatele meu. Facind o adaptare la zicala "Stii ce-ascunde mita?" v-as intreba: "Stiti ce-ascunde fisul?". Nici eu, tocmai de aia mi-e teama de ei. Prietenei mele ii este frica de tocuri. Nu stiu ce-ar putea ascunde un toc, dar nu-i exclus ca tantea din spatele tau, posesoare de chestii trancanitoare, sa devina si posesoarea biletelor tale de tramvai ori a cardurilor cu cite trei'jde mii pe ele, ca deh, daca era suma multiplu de 10 puteau fi goale. Asta desigur dupa un scurt jet de spray paralizant aplicat cu stil direct intre felinare.

Aceeasi poveste. Impreuna ne-am dat seama ca paranoia/teroarea/groaza suprema ar fi adusa de cineva imbracat in fis care in acelasi timp ar purta tocuri. Faceti un scurt exercitiu de imaginatie: fis, poc, fis, poc, fis, poc... Deci, un fis-poc sau un poc-fis continuu plus miliarde de scenarii de atac. Insuportabil.

Ne-am linistit. Who the fis-poc in the world ar putea purta asa ceva? Adica trebuie sa fac nu stiu cite matanii la Zeul Modei pentru a impiedica aparitia acestei specii ce m-ar putea omori psihic in juma' de pasarela? De fapt... daca ma gindesc mai bine, as putea aranja niste treburi cu Zeu' asta al Modei, nu de alta, dar sunt convinsa ca exista. Cert e ca in ultima vreme, ori a incurcat cataloagele vestimentare, ori nu stiu care-i treaba acolo in Marele Dulap, altfel nu-mi explic cum de moda actuala se indreapta tot mai in cap spre reteta bunicii de varza tocata.

Da. Miine seara fac o sedinta de spiritism cu Zeul Modei si-am sa il rog sa ma lase pe mine sa stabilesc tendintele. Adica nu ar fi cul sa-mi vina mie ideea de a purta toate fetele papuci cu bata inalta? Sau geaca cu fermoar la spate? De ce sa nu incercam un pantof cui, asortat cu un pantalon de trening plus piesa de rezistenta, ursoane ecologice cu manusi de lina atasate. Va asigur ca as fi mult mai amuzanta decit Mai Marele Zeu. Intr-atit de amuzanta incit gecile de piele insotite de adidasi si pantaloni la dunga ori blugii bagati in cizme plus cojocelele roz-albastre vi s-ar parea un trend prea banal. Plecind de la jafuri urit fisiitoare si ajungind la caciuli cu trompa si coarne din hirtie creponata rezistente la vint, ma duc sa-mi cumpar luminari parfumate pentru sedinta de spiritism de miine.

Treaba-i urgenta, caci nenea Zeul trebuie sa-mi explice de ce le-am furat iar cizmele cauboilor si le-am impartit romanilor pe strada. Plus de asta, mi se pare ca gajisile au inceput sa taie perdelele de pe acasa si sa-si lipeasca bucati dantelate direct pe fund.

Cu tot cu mesajul "bitch", "rich", "sexy" si de ce nu "pussy".

Dau boli la schimb pe fumuri

bogdansilviauaic@yahoo.com (Silvia Bogdan) — Fri, 10 Nov 2006 17:54:20 +0200

Aproximativ 6 lei pe zi, vreo 30 pe saptamina, 100 si ceva pe luna. Lejer o bluza si vreo doua perechi de sireturi. Ca sa nu devina plictisitor, luna urmatoare as putea sa-mi cumpar un tricou si vreo cinspe seturi de cercei. Toti colorati, ca-s mai ieftini. E din cauza materialului. Oricum ar fi, colectiiile mele de "ceva" s-ar mari considerabil, dar asta numai daca as putea face fata material.

De citeva zile, doua mai exact, ideea unor investitii constante a prins contur. Si tot ce trebuie sa fac este sa renunt la fumat. Chiar daca nu am chef tot o sa se intimple. Ce conteaza ca nu va fi de buna-voie, ci cu forta? Si inca aia vizuala. Din 2007 nu-ma-intereseaza-cine are chef sa ii oripileze pe mult prea raspinditii fumatori intr-o maniera pe cit de inedita, pe atit de provocatoare de reactii mai putin pasnice. Cel putin in grupul meu de prieteni, nimeni nu s-a manifestat sub limita de trei injuraturi. Imprimarea unor imagini macabre cu si despre efectele nocive ale fumatului direct pe pachetele de tigari plus ne-renuntarea la avertismentele alea scrise sec la baza lor.

Ceea ce nu inteleg eu este ca aia cu deciziile trateaza fumatorii ca pe niste inconstienti care habar nu au ce se intimpla cu ei in timp/dupa ce fumeaza. Adica pina si eu, care n-am vechime in domeniu imi dau seama ca n-o sa respir mai bine, ca fumul n-o sa stopeze aparitia cariilor ca prin minune, ca n-o sa alerg ceva mai repede decit un cal si multe alte treburi imposibile. Mai lipseste ca pe pachetele de tigari sa scrie: "Acestea sunt intre-adevar tigari". Poate asa ne-om trezi la realitate. Poate asa ne-o lecui dracu' de fumat. Ne-au scumpit viciul, noi n-am renuntat. Ne-au data afara din scoli, din baruri, din trenuri si noi tot nu ne-am lasat. De acum sa vedem la tot pachetul numai oameni cu malformatii, cancere in diferite forme ca doar asa ne trebuie. Ce, scrie undeva ca fumatul este la libera alegere? Si chiar daca scrie, pe noi trebuie sa ne doara in cot de asta.

Vinatoarea vizuala se pregateste sa prinda viata. Feriti-va buzunarele, caci tot noi vom plati sa fim torturati.

Motivele pentru care ei urasc America

tutankkamonn@yahoo.com (Simona Filip) — Fri, 10 Nov 2006 15:49:12 +0200

http://www.roadtoguantanamomovie.com/
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Road_to_Guantanamo

Aici nu se promoveaza bautura

Fri, 10 Nov 2006 00:16:00 +0200

Presupun ca aici nu se promoveaza bautura. Si totusi cum de nu pot scapa de tentatia asta de a va arata o poza... fascinanta, cel putin pentru mine: un loc plin de sticle mestesugite cu licori unde te simti ca intr-un labirint al aromelor.
Privesti in toate partile si regasesti aceeasi stranie senzatie, o dorinta inexplicabila pentru cineva care bea doar sucuri naturale, sampanie sau cate-o picatura de bere, de a descoperi senzatiile ferecate in sticlele colorate frumos. Pretul stie sa-ti puna insa botnita atunci cand ratiunea se pierde in mirosul de alcool. Asa ca am lasat in urma acel loc, cu bucuria de a avea in aparatul foto o poza faina, de care prietenii mei o sa se amuze copios vazand asa netrebnica alaturare.

-> Versiunea originala

P.S. Eventualele comentarii de la voi sunt bine-venite, cu conditia sa nu-mi cereti adresa acelor desertaciuni.

P.P.S Daca tonul este prea moralist, scuzati-l, dar tocmai am vorbit cu mama….

Ta-naa! [sticky]

andrei.stipiuc@gmail.com (Andrei Stipiuc) — Wed, 08 Nov 2006 02:10:00 +0200

Am o imagine cu o invitatie pentru bloggerii lor si cititorii nostri. Sau invers. Un prilej bun sa ne mai intilnim si in afara net-ului la cite o manifestare care merita. Alex va asteapta. :)

La mai mare!

Confesiunea unei limbi

bogdansilviauaic@yahoo.com (Silvia Bogdan) — Sun, 05 Nov 2006 18:23:54 +0200

"Draga Jurnalu-le... m-am trezit azidimineata si era sa lasin de fericire. Taticu meu mi cumparase in sfisit masina aia beton de careti spusese-m. Am inebunit cind so vad. Iti dai seama, la ce jmecher sunt, ar fi fost cea mai mare prostie pentru casa n-o scot olecuta pe Copou, sa agat citeva gajishi, ca inca se plimba pitipoancele, chiar daca e frig afara. Si cum zicea-m... moamaaaa, se vezi ce mureau femeile dupa Audi-le meu. Sanebunesc si alta nu. Si tincii aia care senpedicau cind coborau din tramvai sau ieseau botiti din microbuze... ce tare!

La facultate alta treaba mijto. Beton frate! O stii pe profa aia nasoala care nu vroia sami de-a drumul din restanta? Am comis-o frate jurnale... o fi facut tata vreo cheie pe acolo, nu stiu, da azi m-o primit zimbareata si toata cucheta. Cica am trecut. Si ma uit la altii cum se... cum se spune? strofoaca?... asa, strofoca cu cartea, n-are nicio treaba, nici un pic de materie cenusie-n capetele ale. Cum sanveti fratioare cind poti sa termini mai usor...? Nu intelg nimic.

Simbata plec la Sinaia. Cu Jojo, ca Capy lucreaza. Vezi daca eu nu muncesc? Fac ce vreau, cind vreau... banii vine. Nu stiu, dar Jojo e oleaca cam fitoasa, insa ii scot eu figurile cind ne vedem singurei in cabana, acolo. Pitipoance! Sper sa fie marfa, altfel nu ma mai duc nici in Spania in decembrie. Nu ai companie, totul sucks (tare cuvint... suna cul)!

Ma rog, hai ca m-am sictirit sa tre sa ajung si la manichiurista. Am si unpic de matreata, tre sa imi iau un tratament ceva urgent. Poate mai scriu azi ceva daca nu mie pre-a lene. Tin sa-i multumesc vecinului mei, Oli, asta bah... cum nul stii? asta de-i in clasa a treia... asa, cum parleam? A, tin sai multumesc ca mi-a mai corectat din scris. Nu stiu ce vrea sa spuna cu legat, dezlegat, acord... treaba lui. Hai ca te-am pupat pe portofel jurnale, ma grabesc ca Capy ma asteapta in fata vilei. Vrea sa faca o turicica cu Audi-le..."

O intersectie nesemaforizata

fredyx1@gmail.com (Fredina Mihaila) — Sat, 04 Nov 2006 13:27:47 +0200

Asta sunt, conform unui post de pe un forum oarecare. Adica zodia mea, nu eu personal. Dar cum zodia mea ma reprezinta rezulta ca sunt ceea ce sunt.

Si in aceeasi nota am citit in dimineata asta editorialul lui Exarhu "Blocat in trafic cu Regele". Ceva e la mijloc ca prea s-au lovit cele doua. Deci eu n-am exact ce-i trebuie lui Exarhu, adica beculetele alea care fac legea la zebre. Coincidenta, frate, ne mananca zilele si credinta!

Anyway, revin. Daca eu sunt nesemaforizata, societatea ce e? Autostrada Bucuresti-Pitesti? Si daca da, camerele de vederi sunt ca niste observatori UE? Si bornele de drum - examenele din viata (capacitate, bac, licenta etc)??

Si cu gropile mari/mici ce facem? Le etichetez drept hopuri sau regrete? Si cam cum ar trebui sa interpretez tragerea pe dreapta, ca inchisoare inca n-am facut?!

Politaiul il bag in geaca, ca si asta e verde si se potriveste in peisaj si amenzile in portofel pe post de chitante de la bancomat.

Mai ramane sa scot Maybach-ul lui Becali - prostia - din trafic si am o circulatie impecabila.

Sa sofati bine, Sire!

Si ei sunt ca noi

Fri, 03 Nov 2006 13:54:46 +0200

Adica ignoranti. Americanii. Se intrebau unde este Romania si care este limba nationala. Poloneza. Dar s-au corectat repede cand au zarit surasul nostru ironic, strans in coltul gurii.

Am discutat si am clarificat unele aspecte. Un alt american a incercat sa se infiltreze in discutie spunand cu un accent haios ‘Ceausescu’. Din rasetele noastre aprobative a inteles ca gasise in sfarsit un punct comun al cunostintelor noastre. Vasazica nu toti americanii sunt ignoranti, insa cele mai vaste cunostinte ale lor despre tara noastra se rezuma la un Nicolae Ceausescu, pe care poporul l-a asasinat cu sange rece, la o buna imagine asupra fetelor romance (toate gimnaste si cu o silueta supla) si la o vesnica incercare de a scapa de ‘sub jugul comunismului’. Le-am spus ca suntem la un pas de a intra in Uniunea Europeana, dar parca le-as fi spus ca ne vom duce la plaja in Grecia anul viitor. Am incercat sa le spunem despre Euro, dar singura persoana care ne-a inteles despre ce incercam sa vorbim era tocmai managerul hotelului unde lucram. La niveluri mai joase o asemenea realitate nu exista.

Erau insa curiosi si asta imi placea. Vroiau sa le aratam poze de acasa, le placea la nebunie accentul nostru si limba romana cand vorbeam intre noi. Au invatat cuvinte romanesti, dar cu dificultatea unui pensionar in arta tastarii pe calculator. Aveau insa pentru noi un zambet si o primire calduroasa indiferent de dispozitie. Unii. Altii iti dadeau atentie din complezenta, aruncau un vesnic ’How is it going, buddy?’ si treceau mai departe. Se mirau ca mergem pe jos si nu cu masina si nu intelegeau de ce muncim ca apucatii? Se mirau ca ne intelegem cu alti straini, ca vorbim pe frantuzeste, sau rupem nitel pe italiana si spaniola. Erau nedumeriti sa constate ca ne adaptam asa de usor, ca intelegeam cum merg treburile in job-ul nostru de parca am fi lucrat un an si nu doar cateva saptamani. Ne miram si noi: ca rad ca nebunii din orice, ca sunt pusi pe distractie oricand, chiar si la serviciu, ca nu stiu ce-i aia batranete. La New York City doua babe bete radeau de mama focului in Times Square si agatau barbati aratosi.

Erau ospitalitari si foarte saritori sa te ajute. Neconditionat. Se ofereau sa te conduca acasa si chiar in dormitorul lor. Fara perdea, fara nici o inhibitie, fara prejudecati. Iubeau viata cu tot ce aducea ea nou.

De ce totusi spuneam ca si noi suntem ignoranti ca si ei? N-ati inteles nici acum? Priviti in jurul vostru. Si totul este trist in lumea noastra.

Organized survival guide book

tutankkamonn@yahoo.com (Simona Filip) — Tue, 31 Oct 2006 16:36:47 +0200

Mix with other people on the streets, be open minded, eat the food your parents are sending every week, drink beer, love, laugh, learn, work, love, have fun, don’t mind what they’re saying, coffee, coffee, coffee, nokia, nokia, nokia, spend all the money in one single day, wake up late, don’t go to school, listen to what they’re saying, cry, you’re parents are visiting, smile – there can’t be only rainbows and butterflyes, fight, read, read more, you can do it, earn your money, be cool, stay in school, be wild, be as you wish, lie, go shopping, go window shopping, talk, listen, orbit, put aside all the coins in your pockets to buy bread, walk, take a cab, dance in the rain, party all day long, sleep in other people’s rooms, bribe the watchman of the dorm, smoke, mail, mail, mail, do you speak music?, do nothing, dance, find a job, find anything, it doesn’t matter, be afraid, get nervous, scream, tired, dark rings, computer, Yahoo Messenger, photoprint all the books, don’t buy them, borrow, lend, iuhuuu pretzels, papers, essays, friends, new friends, new people, too many people, too many cars, noise, fuss, where’s the ease?, take the tram without a ticket, go home, which one is home?, drive fast, it’s hard, it’s not, love again, exams, worry about the neighbours, don’t worry, take care on the streets at night, remember to eat, to wash your clothes, to clean the room, to feed the cat, to wake up your girlfriend, to take your keys, to call your mom, to write your news, to live… Get done with it, grab your diploma, banquet, it’s over, pack, leave, where?